„Iadul”, de Jonass Gardell

Piesa „Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva”,  prezintă realitatea crudă a unei familii, ilustrând conflictul a două surori de vârsta a treia ce nu s-au înțeles între ele de când erau copii. Protagonista, Agnes, este sora cea mare care trăiește un cumplit calvar, sacrificându-și viața stând alături de mama ei și îngrijind-o până la bătrânețe.

Acțiunea se petrece într-o singură noapte în casa mamei care este pe moarte. Răsfoind prin lucrurile mamei, Agnes, constată de fapt că tot sacrificiul său pentru mama sa a fost în van, că mama sa nu a fost sinceră în sentimentele sale față de ea, că cea care conta și pe care o iubea a fost de fapt sora sa, Viola, care avea familia ei și o carieră în teatru. Viola credea contrariul, că toată viața mama a iubit-o doar pe Agnes, ea considerându-se lipsită de importanță. Conflictul dintre surori are un deznodământ dur, iar după ce Agnes se eliberează de acumulările interioare are loc o inversare a personalităților surorilor.

Acțiunea textului se petrece pe două planuri: unul fiind cel al realismului psihologic, expusă în patru scene, ce prezintă conflictele și discuția dintre cele două surori, iar al doilea este un plan al supranaturalului, consemnat de autor în șase scene scurte în care este prezentată viața protagonistei în copilărie prin joaca acesteia cu două păpuși, una numindu-se Kristina iar cealaltă fiind mama ei. În acest plan este redată transpunerea sa și a mamei într-o copilărie închipuită, percepută acum, la bătrânețe. Personajul Agnes își exprimă nemulțumirile în jocul cu aceste păpuși, plăsmuind o Kristina care trăiește de mică un adevărat iad în casa mamei sale.

Un spectacol despre slăbiciunile umane, despre credințe false, despre comportamentul oamenilor în situații limită, despre îngeri și demoni…

Actori: Alexandra BOTEZ, Bianca CIOBOTARU, Cătălina Maria CHIPIRIȘTEANU, Alexandra MAXIM, Mădălina ROMILA, Cristina TOFĂNEL și Paula NICULESCU

Regia: Radu MIHOC

Data premierei: 7 decembrie 2015

„Profu”, de Jean-Pierre Dopagne

Erou modern refuză să se dea bătut, visează să-i redea şcolii sufletul pierdut. Acest idealist, zdruncinat de violenţa din mediul liceal, comite o faptă ireparabilă („Elevii sunt ca animalele, nu inteligenţa îi conduce, ci instinctul”). Autorul ne alterează amintirile zilelor de şcoală pentru a ne speria, pentru a ne face să râdem şi mai ales pentru a ne da de gândit. Ce tip de frustrare, disperare, inadapdare se naște în minte unui profesor și îl aduce în situația de a se lăsa pradă instinctului? Școala este o junglă, elevii sunt ca animalele iar profesorii sunt niște idealiști excedați, abandonați de societate și de sistemul de învățământ.

Textul scoate în evidență două lumi: Teatrul şi Şcoala. Numai că la şcoală marile și cumplitele adevăruri nu mai pot fi spuse, şi atunci alternativa este Teatrul, un spaţiu al metaforelor, al dedublării, al re-creării. Nu mergem la teatru pentru teatru, ci pentru că prin teatru putem trăi ceea ce gândim, chiar dacă adesea ceea ce gândim e cumplit, înfricoşător.

Profu’ e condamnat la confesiune, se lasă acum măcinat de povara unei ratări mortale. Cel care se presupunea că va sădi toată viaţa în sufletele şi minţile discipolilor dragostea de carte, se recunoaşte inutil şi singur, un animal pe cale de dispariţie care nu beneficiază de protecţie sau atenţie, un nimeni, un nimic. A fi profesor nu nu se rezumă doar la o simplă meserie, ci la o vocaţie, la o putere de a modela o mână de elevi.

Cu toții mergem la teatru uneori să auzim adevărul. Un adevăr pe care şi noi îl gândim, dar nu avem curajul să-l rostim. De ce? Profu’ îl spune.

Actor: Daniel ONOAE

Regizor: Radu MIHOC

Data premierei: 23 aprilie 2015